Ce este un depozit conform?

Un depozit conform este o construcție industială complexă, proiectată conform unor specificații stricte și amplasată în anumite zone, corespunzător determinărilor geologice-geodezice. Depozitul conform este construit pentru a stoca deșeurile municipale și a le separa complet de zonele înconjurătoare. Depozitul conform modern face parte, de cele mai multe ori, dintr-un Centru Integrat de Management al Deșeurilor.

 De este important ca un depozit de deșeuri să fie conform?
Depozitele conforme conțin deșeurile municipale produse de orașe și comune – deșeurile noastre, ale tuturor – iar scopul lor este să asigure că #gunoaiele# nu contaminează mediul înconjurător, în special apa din pânza freatică. Depozitul conform are un rol esential în desfășurarea vieții cotidiene a unei comunități, asigurând un trai civilizat locuitorilor și, în același timp, protejând mediul înconjurător de efectele aruncării gunoaielor la întâmplare, în zone neamenajate.

Care este diferența dintre între un depozit conform și o groapă de gunoi?

O groapă de gunoi este pur și simplu o groapă în pământ în care se aruncă nediscriminat gunoiul. Treptat, groapa se transformă într-un munte de gunoi, unde păsările și animalele se hrănesc și viețuiesc nestigherit. De foarte multe ori, zone întinse se transformă si sunt distruse pe termen lung. Structura depozitului conform este menită să izoleze perfect deșeurile de mediul înconjurător și să elimine complet degradarea mediului inconjurător. Izolarea la bază se face cu ajutorul unei membrane impermeabile, iar în partea superioară, cu pământ, materiale inerte sau compost.  Procesele tehnologice de prelucrare și depozitare finală a deșeurilor sunt constant și atent monitorizate.

Ce se întâmplă cu deșeurile municipale odată ce au ajuns la depozitul conform?

Depozitele conforme sunt construite pentru a #îngropa# ceea ce nu se poate recupera din deșeurile municipale. Pe perioada de exploatare, care termina la epuizarea completă a capacității proiectate, depozitele conforme sunt umplute cu atenție și monitorizate continuu. Chiar și după închiderea lui, depozitul conform este întreținut și monitorizat timp de 30 de ani.

Părțile componente ale depozitului conform

Orice depozit conform este format din mai multe sisteme, instalații și componente care-i permit funcționarea în siguranță, conform standardelor europene

Sistemul de impermeabilizare

Sistemul de impermeabilizare de la baza depozitului are rolul de a elimina contactul direct al deșeurilor cu solul sau apa freatică. El este construit din materiale impermeabile solide, rezistente la perforare, precum folii groase (2 – 10 mm) din polietilenă de înaltă densitate (HDPE) și material geotextil. Funcție de caracteristicile solului, se pot folosi unul sau mai multe straturi de materiale impermeabile.

Celulă/compartiment

Celula/compartimentul este sub-zona din cadrul depozitului care a fost aprobată, proiectată și construită pentru a primi depunerile de deșeuri. Un depozit are, de regulă, mai multe celule/compartimente care sunt umplute etapizat. Sistemul este gândit astfel pentru a reduce pe cât posibil suprafața deschisă a depozitului, cea care generează mirosurile neplăcute, dar specifice, ale activității de depozitare a deșeurilor. Există două tipuri de celule/compartimente: închise/inactive sau deschise/active. Celulele închise sunt cele la care s-a atins cantitatea de deșeuri depuse pentru care aceastea au fost proiectate.

Celula închisă este acoperită cu un sistem multistrat din materiale geosintetice, format din 3 straturi: strat de captare gaz, strat de impermeabilizare față de apă si aer și strat de drenaj a apei pluviale în exces. Toate sistemul este atent calculat/dimensionat, pentru a nu permite apei pluviale să ajungă în contact cu deșeurile depuse, deci, pentru a izola complet și definitiv masa de deșeuri față de factorii de mediu. Pe lângă sistemul de închidere propriu-zis, închiderea unui depozit sau a unei părți din depozit presupune acoperirea cu un strat gros de pământ sau compost, care are roslul de a permite cresterea vegetației, astfel încât, în scurt timp, depozitul de deseuri să reintre în peisajul natural al zonei. De asemenea, sistemul de închidere permite controlul și opresc efectele negative  potențiale din procesele de biodegradare care continuă mulți ani după deșeurile au încetat de a mai fi depuse.

Pe de altă parte, o celula activă este zona în care se depun, conform aprobărilor, volumele de deșeuri primite în mod curent. Aici se află și zona de lucru, cea în care se aștern, se nivelează și se compactează deșeurile depuse. La intervale regulate de timp (una-două zile sau li trecerea pe o alta zonă activă) zona de lucru se acoperă cu un strat de pământ sau compost, precum și alte materiale inerte rezultate din exploatare, pentru a reduce mirosul neplăcut dar specific activității de depunere la groapă a deșeurilor.

Sistemul de colectare a levigatului

Levigatul reprezintă fracția lichidă din deșeuri, mai concret, ”zeama din gunoi”. Într-un depozit de deșeuri, levigatul este substanța lichidă care se adună în mod obișnuit la fundul unei celule din cadrul unui depozit, fie din umiditatea din deșeuri, fie din cantitatea de apă din precipitații care ”spală” deșeurile depozitate. Levigatul este un lichid care adună, practic, suspensii din toate materialele ce se dizolvă, încet, în celule active sau închise. Levigatul este extem de nociv pentru mediu – în special pentru pânza freatică. Colectarea și tratarea levigatului este una din operațiunile esențiale din cadrul unui depozit conform. Astfel, depozitul este proiectat #în pantă#, astfel încât levigatul să se poată aduna în mod natural, gravitațional, în cel mai jos punct din celulă. În mod curent, sistemul de colectare a levigatului este format dintr-o serie de conducte perforate acoperite cu geotextile, pietriș și nisip și un tanc colector, de unde este transferat către o stație de epurare în trepte și, în cele mai moderne depozite conforme, către o instalație de osmoză inversă. Apa epurată, numită în limbajul de specialitate ”permeat” este redată în circuitul natural sau poate fi refolosită în scopuri utile. Astfel, se poate reduce risipa de apă care afectează resursele naturale existente, deci încă o măsură în sprijinul economiei circulare.

Apa care cade pe timpul ploilor sau a furtunilor este colectată printr-un sistem bine gândit de pante, canale colectoare, conducte și rigole. Ea este adunată, în cele din urmă, în bazine speciale de sedimentare, de unde este trimisă, mai departe, către stația de epurare. Sistemul are rolul de a elimina riscul ca apa de ploaie astfel contaminată de contactul cu deșeurile depuse la groapă să nu ajungă netratată în pânza freatică sau în râuri .

Sistemul de extracție a gazului de depozit

În procesul de descompunere a părții organice din deșeurile depozitate, se degajă un gaz care conține până la 50% metan. În limbajul de specialitate, acest gaz este denumit ”gaz de depozit”, un termen preluat din englezescul ”landfill gas”. Gazul de depozit are un potential energetic suficient de mare pentru a arde, a produce auto-aprindere sau chiar a produce o explozie, în anumite condiții, deci reprezintă un risc major pentru mediu și populație. Ca atare, gazul de depozit trebuie colectat și eliminat din depozit. Colectarea gazului se face printr-un sistem de puțuri, atent amplasate în celule, ținute permanent la o presiune negativa (sucțiune sau presiune mai mică decat presiunea atmosferică). Odată colectat, gazul trebuie neutralizat prin incinerare controlată. Cum este păcat ca gazul #să fie ars de pomană#, în multe depozite din Europa și din lume gazul este folosit pentru a produce electricitate, reducând și mai mult risipa de materiale și energie. În acest mod, gazul de depozit care poate fi considerat un sub-produs din deșeuri, este reintrodus in economie, reducând consumurile de resurse clasice. La depozitele unde gazul de depozit nu este colectat și eliminat corect, apar deseori incendii de amploare, mai ales în condițiile unor temperaturi ridicate, pe timp de vară.

Acoperirea zilnică

Într-un depozit conform, deșeurile care sunt depuse în zona de lucru a celulei active trebuiesc acoperite la finalul fiecărei zi de activitate fie cu un strat de pământ fie cu alte tipuri de substanțe/materiale speciale. Procedura reduce răspândirea în atmosferă a mirosurilor neplăcute, dar inerente depunerilor de deșeuri. De asemenea, încearcă, astel, să se prevină ca păsările și animalele să se hrănească cu materie organică, ceea  ce ar putea prezenta risc pentru sănătatea publică. Nu în cele din urmă, prin această procedură, se previne mutarea necontrolată a deșesurilor dintr-o parte în alta, din cauza vântului. Odată ce zona a atins nivelul de depozitare autorizat, se procedează la acoperirea permanentă a zonei cu membrane de impermeabilizare din polietilenă de înaltă densitate, material geotextil și un strat gros de pământ, de 1 m.

Instalații de monitorizare —întreaga activitate a unui depozit conform este atent monitorizată atât de operator cât și de o serie întregă de autorități. Astfel, la intervale de timp bine determinate (zilnic, saptamanal, lunar, trimestrial) sau chiar continuu, se monitorizează concentrația anumitor substanțe din aer, din sol sau din pânza freatică. Parametrii de calitate pentru apă, aer și sol sunt stabiliți prin lege sau prin ordine de ministru și autoritățile de mediu fac în mod curent inspecții inopinate pentru a vedea dacă operatorul se încadrează în parametrii pentru care a primit autorizația de funcționare. Calitatea apei freatice este cu precădere verificată, prin puțuri săpate atât în amonte cât și în aval de depozit.

Energie electrică din gazul de depozit

Transformarea gazuluide depozit în energie electrică este cea mai ecologică metodă de a rezolva problema gazului produs în mod natural la depozitele de deșeuri. #Electricitate din gaz# este calea de a folosi cât mi mult din energia inglobată în deșeurile depozitate, o metodă susținută și încurajată și de U.S. Environmental Protection Agency (EPA), agenția americană pentru protecția mediului. În lume, există trei metode de a folosi ecologic și la maximum gazul de depozit:

1. Producerea de energie electrică in-situ, în cazul depozitelor de dimensiuni relativ mici, unde gazul rezultat este folosit drept combustibil, propulsând un generator de electricitate de putere mică, dar care contribuie la folosirea ecologică și eficientă a gazului, evitând risipa.
2. Captarea gazului, aducerea lui la un grad înalt de concentrație a metanului și livrarea sa către o centrală electrică pe gaz de mare putere, acolo unde există rețele de transport a gazului și centrale de putere în vecinătatea depozitului.
3. Captarea gazului, aducerea lui la un grad înalt de concentrație a metanului și livrarea sa în sistemul national de transport al gazului, dacă există rețea de transport gaz în apropierea depozitului, pentru a fi folosit conform necesităților.